Profil de boardgamer, viitorul expertizei si sfaturi pentru viata

Cand si cum am devenit boardgamer?

Copilaria mea fiind in plin comunism, am avut putine optiuni de distractie, ori bateai maidanul din spatele blocului, ori citeai, ori te jucai un joc cu familia sau copiii de pe scara.

Am jerpelit de atata folosire toate jocurile ce se gaseau prin librarii pe vremea aceea: Chinese checkers, piticot, dacii si romanii, nu te supara frate, pacalici, animale de pe continente, table, remi, plus toate jocurile posibile cu pachetul de carti uzual (septica, tabinet, popa-prostu, 66, whist, toci, poker, canasta etc.).

Dar cel mai mult imi placea sahul.

Tatal meu era un bun jucator de sah, asa ca am jucat cu el in fiecare moment liber pe care il avea, pana la 14 ani cand am reusit in sfarsit sa il inving prima oara.

Nu m-a lasat niciodata sa castig intentionat si nici nu mi-a explicat cum ma bate, a trebuit sa imi bat capul de unul singur si sa invat prin experimente cum sa joc mai bine.

Cu mama jucam remi, dar ea avea timp de joaca doar un pic, vara si iarna, in cele doua concedii anuale pe care le primea.

In clasa a 9-a si a 10-a am jucat zilnic, dupa ore, fotbal de masa si bridge.

In clasa a 11-a am descoperit GO-ul si de atunci am jucat doar asta, cateva ore zilnic, pana in facultate, cand m-am luat cu altele.

In ultimul an de facultate, prin 1995 am primit din donatii un PC-386 si pasiunea mea a fost deturnata brusc spre jocurile video, pe care le-am jucat exagerat de mult, pana cand, in 1997, mi-am dat seama ca nu le fac fata in mod sanatos, ca am devenit obsedat (visam noaptea ce jucam ziua) si asocial, asa ca am sters toate jocurile video pe care le aveam si nu mi-am mai dat voie sa ma mai joc vreunul.

Cativa ani buni m-am refugiat in munca si nu m-am mai gandit la ele, dar cand a aparut primul meu baiat, m-am intors intentionat la jocurile copilariei, de dragul lui.

Prin 2006 am observat ca au aparut in librarii o multime de jocuri noi si tentante, ceea ce a fost o mica revelatie, fiindca erau mult mai atractive decat jocurile pe care le jucam eu in copilarie.

Tot pe atunci cred ca, la un moment dat, am auzit de Catan, pe care un prieten imi spusese ca "trebuie neaparat sa il incerc" si asta a fost primul joc pentru adulti, pe care nu-l stiam din copilarie, si pe care l-am cumparat dupa Revolutie.

Dar, sa vezi ce chestie, cand primul baiat a mai crescut un pic, m-am trezit ca i-am luat lui tot ceea ce nu imi dadeam mie voie sa imi iau, adica toate consolele de joc existente si toate jocurile care ii placeau.

In fine, in apararea mea, sa stiti ca pe atunci nu aparusera smartphones-urile si nici nu erau atat de anatemizate jocurile video ca acum.

Nu mi-am dat seama de asta pe moment, ci dupa ani buni, cand de "dragul copilului" m-am trezit ca fie ma jucam cu el, fie ma uitam la el cum se joaca ceva pe Nintendo sau PS.

Pe Rares, odata intrat in video gaming, nu am reusit sa il mai fac sa fie interesat de boardgames, dar fiind un copil cuminte si matur emotional, care mai si invata bine, am acceptat situatia ca atare.

In schimb cu al doilea baiat, Mihai, nascut la vreo 9 ani diferenta, mi-am invatat lectia si am schimbat strategia, asa ca i-am cumparat si m-am jucat cu el mai mult boardgames decat videogames.

Are doar un PS pe care il las sa se joace doar 3 ore pe saptamana (vineri, sambata si duminica cate o ora), in rest, cand are chef de jucat ceva, fie scoatem un boardgame, fie inventam noi un joc.

Asadar, in ultimii ani m-am jucat intensiv mai ales jocuri de 4-12 ani si, din cand in cand (prea rar din pacate), apuc sa mai joc si altceva cu prietenii mei adulti.

Dar partea buna este ca incetul cu incetul, cu rabdare si perseverenta, am reusit sa o atrag si pe sotia mea in boardgaming asa ca, pana la urma, viitorul suna bine 😇

Articole, evenimente si resurse utile acum:

• Foarte misto si inspiratoare sfaturi de viata (desi de obicei le apreciem abia dupa ce ne-au costat amar nestiinta sau iluziile noastre). Cateva dintre preferatele mele:

  “Done is better than perfect.“

  “How you spend every day is how you spend your life.“

  “If something surprises you again and again, stop being surprised.”

  “Things that aren’t your fault can still be your responsibility.”

• Un articol foarte important pentru #techstartups fiindca pretul este o parte din modelul de business la fel de importanta ca si produsul:

  “There are three pricing orientations— often known as the ‘Three Cs of Pricing’:

  - Cost-based

  - Customer Value-based (referred to from here simply as value-based)

  - Competitor-based”

• Un articol lung in care 21 de experti din cele mai variate domenii vorbesc despre cum vad ei viitorul expertizei in lumea moderna:

  “Science is the belief in the ignorance of experts, as Nobel Prize-winning physicist Richard Feynman once said. Right now, we’re either witnessing a golden age of expertise or a crisis of expertise, depending on who you ask. It’s undeniable that technology has democratized access to high-quality information, data, and tools for research, creation, and distribution. But how do we separate the contrarians from the cranks, the signals from the noise, the skills we need and the skills we don’t? More broadly, how is expertise being redefined in the modern era?”

• Despre luptele interne din corporatii la fel de murdare in anii ’70 ca si astazi, despre felul lipsit de scrupule in care trusturile de TV isi gandesc programele, despre un prezentator in varsta care, dupa ce este dat afara, anunta ca se va sinucide in direct si devine vedeta unui show doar fiindca aduce rating, despre dezumanizarea capitalismului global, despre iluzia familiei americane fericite, etc. Un film care provoaca discutii profunde, care a luat 4 Oscaruri si in care o s-o vedeti pe Faye Dunaway tanara.

• Nu te cunosti cu adevarat pana nu ti-ai facut si profilul psihografic si motivational de gamer 😀

• N-as fi crezut ca se pot regasi regulile unui joc de acum 4500 de ani, descoperit intr-un mormant babilonean din Ur, dar uite ca se poate. Iar curatorul de la British Museum este cel mai tare gamer ever (+5M views o demonstreaza)!!!

• “Șapte scurte lecții de fizică” (8/10) a lui Carlo Rovelli este o lectura usoara, numai buna inainte de culcare, ca sa uiti de maruntisurile zilei si sa te conectezi cu marile mistere ale universului. Nu o sa inveti mecanica cuantica si teoria relativitatii dintr-o carticica de cateva zeci de pagini, dar o sa ai o imagine de ansamblu a fizicii moderne, asa ca un fel de “abstract” la un tratat stiintific de cateva mii de pagini.

• Cred ca o sa va placa fiindca este despre 5 baieti care devin o echipa, desi la inceput nu se plac, despre spiritul traditional japonez al Kyuudo-ului, despre momentul in care renunti la pasiunea ta din cauza unui esec, dar si despre tot drumul inapoi spre redescoperirea pasiunii, drum pe care, doar cu ajutorul prietenilor il poti face. La urma urmei, este vorba despre o cultura care a dat un nume propriu sunetului specific facut de coarda arcului cand dai drumul la sageata (“tsurune”), asa ca nu poti sa nu admiri atitudinea de mindfulness si respect care se regaseste in fiecare scena din acest serial: “Tsurune, Kazemai Koukou Kyuudou Bu” (8/10)

• Zombii (kabane) au invadat lumea, dar cand il musca pe Ikomi, un tanar mecanic ingenios, acesta se transforma in altceva, ceva mult mai periculos fiindca are forta unui kabane, dar sufletul unui om, un “kabaneri” care va lupta impotriva tuturor, chiar si a celor pe care vrea sa ii salveze pana cand intalneste…

  “Kabaneri of the Iron Fortress” (8/10)