Metoda Feynman. Board Game Explore Day. Principii de viata
+ de neratat The Banshees of Inisherin
Dincolo de jargon cu metoda Feynman
Am avut ieri, cu niște prieteni la Coftale Coffee Shop, o discuție referitoare la necesitatea jargonului tehnic în cărțile publicate de mediul academic (nu contest necesitatea lui în muncă de zi cu zi, de exemplu, când medicii discuta între ei, sau în studiile și cercetările publicate în jurnalele de specialitate).
Totul a pornit de la faptul că m-am apucat să citesc Homo Ludens de Johan Huizinga, și mă plângeam cât de mult mă lupt să înțeleg ce vrea să zică, când ar putea să spună aceleași lucruri în cuvinte pe înțelesul tuturor.
Așa că le-am dat ca exemplu un citat (e drept din prefață fiindcă mi s-a părut mai greu de citit decât cartea propriu-zisă) în speranța că o să fie la fel de oripilați ca mine:
"Dacă jocul este o experiență simulată a nedeterminării, s-a spus, atunci înseamnă că el este unica modalitate a distanțării față de tot ceea ce în viața curentă înseamnă loc fix, dependență, reglare. Căci, chiar reglementat, jocul termină prin a ne da conștiința gratuității ascunse în orice angajare și, în măsura în care scoate la lumină procentul de arbitrar ce rezidă în orice întreprindere umană (sau cosmică), denunțând gravitatea doar că pe una din fețele posibile ale lucrurilor - jocul este garanție palpabilă și întreținere constantă a reflexului libertății, nu doar libertate căutată, promisă, propusă sau visată."
Dar ei, ca niște prieteni adevărați, după ce s-au mirat că "ce naiba îmi trebuie mie la vârsta asta să citesc lucrări academice de istorie culturală modernă", în loc să îmi plângă de milă, m-au contrazis cu patimă și sumedenie de argumente.
N-o să redau acum o jumătate de ora de dezbatere delicioasă, mai ales că nu am reușit să ajungem la o concluzie comună, dar, am reușit să definim mai bine problema: Este necesar jargonul tehnic în cărțile publicate de mediul academic sau nu?
Am agreat totuși că în discuțiile dintre specialiști la o cafea sau de pe holul facultății, precum și în cercetările și articolele publicate în jurnalele științifice care nu sunt dedicate publicului larg, jargonul aduce o oarecare economie de spațiu și o exprimare mai exactă a unor concepte și idei.
Și nu știu ce s-a întâmplat în mintea mea peste noapte, dar azi-dimineață, de cum m-am trezit mi-am adus aminte de Richard Feynman.
Celebru fizician teoretician, premiul Nobel pentru fizică în 1965, bla, bla, dar eu mi-am adus aminte de el fiindcă a scris cel mai clar și ușor de înțeles tratat de fizică.
Chiar și în vremea comunismului nu au putut să nu îl traducă și să nu îl publice în română fiindcă era mult prea bun, mă refer la tratatul de "Fizică modernă", în 3 volume, publicat în anii '70.
Deși tratatul era de fapt materie de facultate, când am dat la medicină în 1987 am ajuns să învăț din el fiindcă nu înțelegeam mare lucru din manualele de fizică de liceu (precum și din cursul de fizică de la Berkeley, altă lucrare excepțională publicată în acei ani).
Tot în perioada respectivă, sub influența lui Feynman, am inventat o ghicitoare cu care demonstrez adesea punctul meu de vedere în ce privește jargonul tehnic, și anume:
Care este proverbul românesc redat în fraza "funcția de distribuție radială a fragmentelor lemnoase rezultate din procesul fasonării mecanice scade exponențial cu raza"?
Nu vă dau rezolvarea, dar vă spun ceva mult mai important, și anume, că Feynman a ajuns renumit și pentru că el le cerea colegilor și studenților săi să îi explice ce aveau de explicat în cuvinte simple, astfel încât și un nespecialist să poate să înțeleagă respectivele lucruri, abordare ce ulterior a fost numită "metoda de studiu Feynman".
Cu alte cuvinte ce spune Feynman este că adevăratul test al înțelegerii unui concept, expus într-o carte științifică publicată pentru publicul larg (deci nu mă refer la articolele din jurnalele științifice sau discuțiile uzuale dintre specialiști) este să îl explici în cuvinte simple astfel încât să îl înțeleagă oricine.
Nu să faci paradă de jargonul tău tehnic într-o carte care (poate) va fi citită (doar) de colegii tăi de specialitate.
Mie mi se pare că această cutumă academică, de a scrie doar în jargon, nu este nici utilă lumii largi, nici o dovadă de înțelegere a unui subiect.
Cred că este doar perpetuarea unui elitism nefolositor, amestecat cu un pic de lene (Goethe îi spunea unui prieten căruia îi scrisese o scrisoare prea lungă că își cere scuze că nu a avut mai mult timp că să îi scrie una mai scurtă) și uneori cu un strop de pedanterie care ascunde truisme (pfui, na, că acum am ajuns să o fac și eu, vreau să zic să folosești fraze sforăitoare ca să exprimi de fapt niște adevăruri evidente).
PS. Huizinga este totuși mai ușor și mai plăcut de citit decât Liiceanu (cel care a scris prefață cărții).
PPS. Nu îmi explicați ce înseamnă citatul, i-am dat până la urmă de cap, dar după ce l-am citit de vreo 3-4 ori și m-am gândit la el până l-am descifrat în cuvinte simple care să între în mintea mea de nespecialist. Of, îmi dau seama că Mortimer Adler (trebuie să termin odată recenzia cărții lui) ar spune ca de fapt tocmai ăsta este marele beneficiu al studiului literaturii științifice.
PPPS. M-am apucat să citesc Huizinga fiindcă mă bate gândul să fac un masterat la o facultate de afară pe "game studies", "lodology" sau "game design", și mi-am făcut mai întâi o bibliografie de vreo 60 de cărți pe baza recomandării mai multor profesori de afară, pe care dacă reușesc s-o parcurg înseamnă că sunt determinat să fac și masterul respectiv.
PPPPS. Recitind ce am scris mi-am dat seama că până și cuvântul jargon este poate un termen de jargon. Cum ar fi fost să îl inlocuiesc peste tot cu "limbaj tehnic folosit de o anumită profesie".
PPPPPS. A nu se confunda jargonul cu argoul care este "limbaj secret folosit de anumite grupuri sociale restrânse (delicvenți, studenți, etc.)"
PPPPPPS. Închei acum că trebuie să mă apuc să caut dacă există vreo limită a numărului de P-uri care se pot pune la finalul unei scrisori?
Articole, evenimente si resurse utile acum:
Investitorii in PE (Angels si VC) din Romania, ultima actualizare.
Duminică, 25 februarie 2024, între 15:00-18:30, la @Snakes, are loc evenimentul @Board Game Explore Day, organizat de Joculescu by howtoplay.ro unde o să vă puteți distra învățând (fără să citiți o pagină de regulament că de aia am chemat bunătate de trainerii super-experimentați) și jucând o mulțime de jocuri foarte bune. Printre ele: Cascadia, Funky Fungi, Meadow, Setup si Stone Age.
Acum 2 ani niste “frumosi nebuni” s-au apucat sa faca o tabara de jocuri la munte, unde au invitat boardgameri din toata tara. Si a iesit de poveste. Am scris atunci despre ea. Iar anul asta o sa fie organizate cel putin patru. Creste comunitatea.
E vacanta mea de vis. Soare, padure, aer de tara, lac, camere premium, mancare buna, 3-400 de board games si joaca de dimineata pana seara. Ce altceva sa iti mai doresti? Sauna, piscina, stana, crama, scena, ponton, hidrobiciclete? Bifat! Cine mai vrea sa vina, sa se hotarasca rapid ca majoritatea locurilor sunt deja rezervate. “A 3-a ediție, o nouă locație - Colibița TABĂRA JOCURILOR este un eveniment care își propune să aducă împreună cât mai mulți iubitori ai jocurilor de societate. O săptămână plină de jocuri, concursuri, premii și activități în aer liber într-o locație superbă! Tabăra are loc anul acesta în perioada 7 iulie - 12 iulie 2024, la Fisherman's Resort Colibița.”
Cantecul asta cred ca exprima cel mai bine ceea ce simte multa lume, in multe tari, nu doar in America. Iar povestea lui Oliver (Christopher de fapt) este cel putin la fel de interesanta (a refuzat un contract de 8M$ si continua sa stea in cabana lui din munti, sa mearga la concerte country pe la el prin tinut si sa mai posteze din cand in cand pe youtube).
Pentru cine isi imagina ca o campanie pe Kickstarter e floare la ureche ;)
Am susținut această campanie fiindcă îmi plac creatorii care au o misiune (aceea de a redescoperi și publica jocuri vechi asiatice care altfel s-ar pierde în uitare), au niște prețuri absolut decente (față de alte firme care lansează pe KS munți de miniaturi în jocuri proaste și scumpe), îmi plac jocurile abstract-strategice, îmi place calitatea producției lor (acesta este al treilea proiect al lor pe care îl susțin) și sunt una dintre puținele firme care realmente dau ceva înapoi din banii câștigați (nu doar se laudă în campanie că o să facă una sau alta și pe urmă nu mai auzi nimic, ani buni, nici de jocuri, nici de promisiunile lor).
Nu esti gamer adevarat daca nu folosesti o tastatura mecanica adevarata ;)
O meta-analiză recent publicata arata că citirea digitală ar putea afecta în mod negativ abilitățile de înțelegere a copiilor. Deși citirea digitală îmbunătățește abilitățile de înțelegere, efectul benefic este de șase până la șapte ori mai mic decât cel al lecturii tipărite. Textele digitale, cum ar fi discuțiile de pe rețelele de socializare și blogurile, tind să fie mult mai scurte și să aibă o calitate lingvistică mai slabă comparativ cu lucrările tipărite. Telefoanele și computerele expun, de asemenea, cititorii la distrageri de la rețelele de socializare, YouTube și jocuri video. Autorii recomandă părinților și profesorilor să limiteze timpul copiilor petrecut cu conținut digital sau cel puțin să pună accent pe lucrări tipărite sau să folosească cititoare electronice de bază cu ecrane cu cerneală.
De jobul “Technical Writer” uite ca nu auzisem. Dar la cate regulamente si manuale de instalare proaste am citit, sunt absolut convins ca lumea are o penurie grava de astfel de specialisti. “Starting a new career in Technical Writing, A.K.A. Technical Communication, is a real challenge. Answers on what to do, how to do it, and where to gain experience are always open-ended and a little elusive. Knowing full well we're all part of the same struggle, we're here to help. So, from your fellow technical writers, this website is a compilation of document creation templates and samples to help new recruits build a workable foundation or veterans grab an easy review.”
“I’m not recommending anything to anybody. I’m simply showing how one person constructs a worldview—and how that worldview can provide constant guidance each and every day. Even more to the point, you flourish in a worldview only if it’s truly your own. Not something borrowed from another person.
Heidegger said it best: “To give yourself a code of laws is the highest form of freedom.” That’s what I’ve tried to do here. I set out the laws I want to live by. It doesn’t mean I always succeed—in fact, I frequently fall short. But, when that happens, I need to be the sheriff of my six spheres. I’m the only person who can fix things, and return to the right course.”
The Banshees of Inisherin (9/10) este un film de artă, așa că este preferabil să fiți pregătiți când vreți să îl vedeți. Sau puteți să îl vedeți fără pregătiri, pe urmă citiți despre el, și pe urmă îl revedeți fiind atenți la ce v-a scăpat cu siguranță în prima vizionare. Un film pe care nu doar că vrei să îl revezi, dar care te va urmări cu siguranță și despre care vei simți nevoia să vorbești cu prietenii (aceia capabili de înțelegerea și aprecierea artei). Filmul este în mare parte metaforic, și încă pe mai multe niveluri, dar este și realist. Aș zice că este un film poetic, dacă înțelegeți ce vreau să zic. Vă dau doar câteva mici indicii de descifrare dar atenție că urmează și minimale devoalari ale scenariului (spoiler alert). Un prim nivel este existențialist, despre relații și sensul vieții. Pentru ce trăiești tu spectatorule, chiar dacă ești un “nice person”? Ce o să lași în urmă ta? E suficient să fii “just a nice person”? E suficient să îți dedici viață unei opere ca viață ta să conteze? Al doilea nivel este politic, despre războiul civil irlandez care a rupt practic țară în două. Pádraic Súilleabháin și Colm Doherty, simbolizează și ceea ce se întâmplă pe plan politic când o parte din țară, a decis brusc să se separe de cealaltă. Înțelegând asta și citind un pic de istorie, degetele tăiate ale lui Colm și aruncatul lor în ușa lui Pádraic, capătă sens în narațiunea filmului. Un al treilea nivel, pe care nu l-am înțeles încă deplin, cred că este despre izolare, de aici și insula mitică unde are loc acțiunea și privitul pe fereastră. În fine, un film excelent, iar eu abia aștept să aflu ce alte înțelesuri, simboluri și interpretări ați descoperit voi în el.
Here are the secrets of high-performing teams:
1. Creating A Team. (Or Maybe You Shouldn’t.): Ask the unasked question: do you really need a team?
2. Team Effectiveness: 60 percent of a team’s success is “Who’s on the team?”
3. Team Interaction: They need to like each other. Social skills, not average IQ, is what makes smart teams.
4. Team Leadership: Create an environment with safety (Does everyone feel they can speak?), vulnerability (good old-fashioned emotional nudity) and purpose (“This is who we are. This is what we stand for.”) and you’re most of the way there.