John Sellars - “Epicur și arta fericirii. Ce ne învață filosofii antici despre cum să trăim” (8/10)
Aparută la Editura Litera, este una din cele mai accesibile și concludente introduceri în adevărata filosofie a lui Epicur (epicureism), din nefericire atât de des confundată cu hedonismul.
Câteva citate care să vă convingă s-o cumpărați și citiți:
“Un prieten este o persoană pe care ne putem baza la nevoie. Sperăm că nu vom avea nevoie să depindem prea des de el, dar cel puțin știm că există. Faptul că știm că avem oameni la care putem apela în vreme de criză este esențial, chiar dacă le cerem ajutorul rar sau niciodată. După cum spunea Epicur, nu contează atât de mult ajutorul concret, cat încredere că acest ajutor este la îndemână când avem nevoie. Conștientizarea faptului că acest tip de sprijin există și ne stă la dispoziție poate reduce semnificativ neliniștea stârnită de viitor, credea el.”
“Este o relație de grijă și de susținere reciprocă, una care reușește să nu degenereze într-un simplu schimb de favoruri. […] Tolerăm slăbiciunile și greșelile prietenilor și sperăm că vor face la fel cu ale noastre.”
“Pană acum ne-am concentrat asupra beneficiilor practice și materiale pe care ni le oferă prietenia. Dar mai există o cale, mult mai directă, prin care putem dobândi ceva important cu astfel de relații. Dobândim simpla plăcere de a petrece timp cu oameni a căror companie ne bucură. […] A știi că unele din cele mai mari plăceri pe care le poate oferii viața sunt disponibile ușor, fără niciun cost, din partea prietenilor noștri, nu poate decât să ne sporească senzația de independență și de libertate. Dintre toate lucrurile care contribuie la fericirea noastră, Epicur a insistat că prietenia este cel mai important.”
“O sinteză concisă a esenței filozofiei epicureice a fost creată de Philodemos. Este cunoscută de drept tetrapharmakos - remediul cvadruplu - și sună astfel:
Nu te teme de zeu,
Nu-ți face griji pentru moarte.
Ce este bun este ușor de dobândit,
Ce este îngrozitor este ușor de îndurat.”
“Cele patru versuri surprind ideile epicureice esențiale despre zei, moarte, plăcere și durere sintetizând conținutul primelor patru “Opinii Principale” ale lui Epicur.”
“Omul nereligios nu este cel care distruge zeii mulțimilor, ci acela care impune ideile mulțimilor asupra zeilor.” (Epicur)
“Principiul după care se călăuzește Epicur de la bun început rămâne scopul de a avea o viață liniștită.”
PS. Aici gasiti cel mai bun pret.
Aici gasiti primul capitol din carte.
Articole, evenimente si resurse utile acum:
Poți face pe cineva să te iubească? Depinde de tine? Eu personal cred că nu poți face pe cineva să te iubească în nici unul din sensurile filosofice ale iubirii: eros, philia, storge, agape. Indiferent cât de frumos sau urât te porți este tot alegerea inconștinentă (eros, stoge) sau conștientă (philia, agape) a celuilalt.
Și nici să îl faci să nu te mai iubească nu poți dacă celălalt este realmente absorbit de iubirea lui, fiindcă va justifica sau iubi orice comportament toxic vei avea.
Este o iluzie să crezi că a fi iubit depinde de tine.
Iubirea celuilalt este doar o coincidență fericită de destin.
Dar sunt curios ce credeți voi...
Daca ai nevoie de un CV (resume) destept, pune acest AI la treaba. E gratis, n-ai ce pierde.
Claude, Anthropic’s trusted AI assistant, is now available for people and businesses across Europe to enhance their productivity and creativity.
Starting today, you will be able to use:
1. Claude.ai: the web-based version of our next-generation AI assistant
2. The Claude iOS app: a free version of Claude that offers the same intuitive experience as mobile web
3. The Claude Team plan: the best way for every business to provide teams with secure access to Claude's state-of-the-art AI capabilities and the Claude 3 model family
Vesti bune! S-a lansat primul site de stiri in limba romana despre lumea jocurilor de societate (board games). Daca organizati evenimente sau aveti articole pe care vreti sa le publicati, acum aveti un nou canal de promovare la dispozitie.
Dacă pe 13 mai când m-am înscris eu erau deja 946 de membri, sunt curios la ce număr au ajuns acum... Dacă sunteți designeri s-ar putea să vreți susținerea acestei asociații (că oricum altă dedicată designerilor de jocuri de societate nu știu să fie) din care fac parte designeri de renume, precum Geoff Engelstein, Elizabeth Hargrave, Scott Brady, Rob Daviau, Matt Dunstan, James Ernest, Sydney Engelstein, Jenna Felli, Mike Fitzgerald, Richard Garfield, Jonathan Gilmour, Mark Herman, Justin Jacobsen, Matt Leacock, Tom Lehman, Eric Zimmerman etc.
Curs gratuit de Board Game Design (BGD), dar care are o valoare de peste 10.000$, în doar 6 pași:
1. O să înveți mult mai bine cu ce se mănâncă BGD-ul dacă te apuci să faci efectiv jocul în loc să visezi la ce o să faci când o să ai timp sau să-i pisezi la cap cu ideile tale pe toți prietenii tăi care nu au nici în clin nici în mânecă cu subiectul.
2. Ia niște hârtie, creioane colorate, oa foarfecă și ce mai ai prin casă, și construiește odată jocul la care visezi, indiferent cum o ieși că doar e primul prototip (adică urat și jenant).
3. Joacă-l cu cât mai multă lume, jucători experimentați sau nu, dar cel mai important este să îți notezi ce fac oamenii ăia, unde se încurcă, ce le place, unde se plictisesc etc. și mai puțin ce îți spun din politețe.
4. După fiecare testare a jocului, mai întâi calmează-ți emoțiile, și după 4-5 zile uită-te pe notițe și decide ce vrei să schimbi la joc ca să fie mai ușor și mai distractiv pentru jucători (nu pentru tine).
5.1. Dacă ai făcut modificări joacă-l din nou cu aceeași oameni, sau cu unii diferiți, și repetă pașii 3 și 4.
5.2. Dacă sunt prea multe modificări de făcut și nu ai chef să le faci, folosește altă idee din capul tău și repetă pașii 2, 3, 4.
6. Când oamenii cărora le prezinți jocul și îl joacă sunt atât de încântați încât îți oferă bani ca să îl produci naibii mai repede, vino la mine și ne apucăm de business.
10 mecanici de joc pe care ar fi de preferat sa nu le folositi in jocul pe care il concepeti daca vreti ca jucatorii vostrii sa se distreze si sa nu sufere inutil. Dintre ele:
Almost no player agency (in care nu tu joci jocul ci hazardul conduce evolutia lui si tu doar te uiti si te oftici din cand in cand)
Too punnishing event decks (care te fac sa te simti urmarit de un ghinion nemeritat si exagerat)
Need for an exact roll (care uneori risca sa te impiedice sa joci si nu faci altceva decat sa injuri legile improbabile ale probabilitatii)
Am de gând să cânt pân’ or să-mi cadă toți dinții / Și toate guvernele, și toți președinții / Și din noaptea minții / Un anti-erou, se va naște din nou / Și din nou, și din nou / Și tot ce voi spune, și tot ce voi face / Am să-l chem în lumină pe cel care tace / Nu zace în mine gând mai prezent — asculta restul aici.
Unul din cele mai emoționante și inspiratoare discursuri publice (4 min.) ținute de un scriitor anxios, delăsător, introvert, timid, scandinav și un pic nebun (după spusele lui).
“Pluto” (10/10) este o capodoperă anime creată de Osamu Tezuka și Naoki Urasawa despre cum ura și suferința, nasc doar altă ură și suferință. Când te uiți la ce se întâmplă acum în Gaza, Ucraina, Sudan și alte locuri de pe glob ai vrea ca acest mesaj să ajungă peste tot. Dar cred că tocmai cei care ar avea mai multă nevoie de el nu o să îl vizioneze niciodată. În rest un serial excelent regizat, desenat, sonorizat, care te va ține cu sufletul la gură până la ultimul episod și sper că te va răvăși un pic cu toate întrebările existențiale pe care ți le pune.
Bravo
!„Când am făcut eu prima cercetare pe piața din România, în timpul doctoratului, undeva prin 2017-2018, cei care mi-au răspuns aveau acest discurs, că le e teamă și le e rușine să vorbească despre faptul că le plac anime-urile, pentru că sunt catalogați drept ciudați”. Articolul aici.
Vrei să știi cum a ajuns un copil dislexic, care nici după 12 ani de școală nu citea mai bine decât în clasa întâi, deținătorul a două recorduri mondiale pentru cel mai dificil test de memorie, medaliat la Campionatul Mondial de Memorare, unul dintre puținii oameni din lume care au primit titlul de Mare Maestru Internațional al Memorării, autorul a patru cărți și designerul unui joc de matematică? Citeste cartea asta...
Deși în ultimii 50 de ani s-au scris numeroase cărți despre "cititul minții" (mind reading), multe dintre ele perpetuând mituri sau jumătăți de adevăruri, eu o recomand pe aceasta, care mi se pare a fi una dintre cele mai actuale, bazată pe dovezi științifice și verificată practic de numeroase forțe de ordine din întreaga lume.
Ce invatam din stirea asta:
1. Inveti cu adevarat sa faci business intr-o firma (in cazul asta chiar una foarte interesanta, Palantir) nu la cursurile de antreprenoriat de la facultate.
2. O echipa diversa cultural este mai performanta in orice (inclusiv obtinerea de finantari) decat un "one-man-show".
3. Un accelerator de top te invata mai mult decat orice facultate, chiar si una de afara, dar si mai tare decat asta este ca iti da si banii cu care sa iti lansezi afacerea.
Ați auzit de povestea conform căreia NASA ar fi cheltuit milioane de dolari pentru a dezvolta un stilou care să funcționeze în spațiu , în timp ce rușii ar fi oferit pur și simplu creioane cosmonauților? Țineti-vă bine… este un MIT!
Iar eu eram sigur că e o poveste adevarată, că am auzit-o și citit-o de prea multe ori, în prea multe locuri.
În timpul vârfului cursei spațiale din anii 1960, atât astronauții NASA, cât și cosmonauții sovietici au folosit inițial creioane pentru a scrie în spațiu. Cu toate acestea, creioanele aveau unele dezavantaje: minele se puteau rupe și pluti în atmosfera capsulei unde nu exista gravitație, reprezentând un pericol pentru ochii, nasurile sau dispozitivele electronice ale astronauților. În plus, creioanele sunt inflamabile, ceea ce a fost o preocupare pentru NASA după incendiul de la Apollo 1.
Faimosul "space pen" (pe care mi l-am cumparat pînă și eu) nu a fost dezvoltat de NASA, ci de Paul C. Fisher și compania sa, Fisher Pen Company. Fisher a investit 1 milion de dolari din proprii bani pentru a crea un stilou care să poată scrie în diverse condiții extreme, inclusiv în absența gravitației. Stiloul, acum cunoscut sub numele de stilou spațial, putea scrie cu capul în jos, sub apă și în temperaturi extreme. Spre deosebire de majoritatea stilourilor cu bilă, nu depindea de gravitație pentru a face cerneala să curgă. În schimb, utiliza o cartușă presurizată cu azot pentru a împinge cerneala spre bila din carbură de tungsten de la vârful stiloului.
NASA a testat stiloul spațial în detaliu și a decis să-l folosească în zborurile spațiale începând din 1967. Stiloul a rezolvat eficient problema scrierii în absența gravitației și a devenit o unealtă de încredere pentru astronauți. Banii investiți în dezvoltarea stiloului spațial nu au provenit din bugetul NASA; agenția s-a implicat doar după ce stiloul a fost deja dezvoltat.
Așadar, din păcate, povestea conform căreia NASA a cheltuit milioane pe un stilou în timp ce rușii au folosit creioane este o legendă falsă. Ambele programe spațiale au adoptat în cele din urmă stiloul spațial Fisher, care a fost finanțat privat și proiectat să funcționeze în condițiile unice ale spațiului cosmic.