Board games, ustopia, eseuri video
+ la ce ne mai uitam
La ce sunt bune board games?
"Board games are not about victory, components, ratings, mechanics, players, or Instagram pictures. They're about creating memorable and flow-state experiences." (Dragos Nicolaescu)
Articolul asta este pentru "video game" designeri, dar se potriveste la fel de bine si "board game" designerilor:
“People play games to feel good about themselves, and random destruction only leads to paranoia and helplessness.”
“The game isn’t supposed to be about us. The player must be the star, and the designer as close to invisible as possible.”
“The golden rule that Sid Meier coined for himself is to “make sure the player is the one having the fun.” Not the designer or game maker, but the player.”
“Of course, it’s wonderful if you can have a great time in your own game. It’s an incredible feeling when it happens. But what really matters is the players' experience.”
“Maybe, you as a game creator are the only person who can enjoy the game as nobody else cannot understand it fully due to ineffective onboarding or lack of tutorial.”
“Or you might be tired of the gameplay you work on after playing hundreds of hours. You might be tempted to change something in the game just to feel different and fresh for you. However, players may perceive it differently – maybe, the game is already fun and you cannot see that after getting so used to it. Maybe, it’s already too complicated, and adding new stuff will only enhance this problem.“
“You won’t know any of those things until you won’t have player experience in the center. And that’s why it’s so important to playtest your game with actual players - as early as possible and as often as possible.”
“So next time, don’t get angry at players who don’t have fun in your game! This doesn’t mean that you’re a bad designer or they can’t understand the genius of it. Try to find the underlying reason and come up with the solution. In the long run, it will make your game better. For everyone, even for you and your ego. What is better for the ego, than actual praise for players?”
De completat cu:
Mark Rowlands, un renumit expert în filosofia minții, exprimă cel mai bine de ce noi, board gamer-ii, suntem așa de fericiți când ne jucăm un joc bun:
“There is the joy of focus, the experience of being completely immersed in what one is doing.
There is the joy of dedication, the experience of being dedicated to the deed and not the outcome, the activity and not the goal.
There is the joy of enduring, the experience of playing the game as hard as you can play it, of giving everything you have to the game and leaving nothing in the tank, no matter the experiential toll this exacts.
This is the joy of defiance, wild and fierce: No, you will not break me, not here, not today.”
PS. Mulțumesc tuturor celor care s-au jucat cu mine, o dată sau de mai multe ori.
Articole, evenimente si resurse utile acum:
Da, da, sunt sfaturi pentru părinții care vor să își dezlipească copii de ecrane și să îi învețe moduri mai sanatoase de a se distra, dar, mi-am dat seama că, și eu ca adult, aș vrea să îmi fie predat un joc în aceași manieră. Toți avem nevoie de respect, de blândețe, de încurajare, de bunătate, indiferent de vârstă.
Cel mai ades ajungem să urâm un joc (sau chiar jocurile în general), nu fiindcă este jocul prost ci fiindcă experiența acelui joc a fost proastă. Și asta se poate întâmpla din multe motive, dar unul dintre cele mai frecvente este modul în care a fost predat jocul respective.
Video-ul ăsta răspunde perfect reticenței mele de a mai scrie recenzii (reviews) negative: "What is a review? The review is just, somebody uses the product and the delivers their impressions on whether they think is any good or not, how well it actually work, and if their honest opinion is it's good, then that's the review. If it's bad that's the review. That's basically it."
Uitați-vă la acest eseu video ca să înțelegeți:
De ce anime-urile sunt considerate un mediu artistic în sine, diferit de desenele animate vestice (cartoons)?
De ce Studio Ghibli, studioul japonez de animație co-fondat de Hayao Miyazaki, va fi distins cu un Palme d'Or onorific la cea de-a 77-a ediție a Festivalului de Film de la Cannes?
De ce anime-urile lui Miyazaki, odată ce le descoperi, îți schimbă definitiv perspectiva și, mai ales, așteptările de la orice alt desen animat sau film?
De ce crearea unor lumi captivante în filme (world-building) necesită o atenție atât de meticuloasă la detalii cât mai realiste?
De ce realismul imersiv (immersive realism) este un factor atât de important în impactul pe care îl are un film asupra privitorului?
De ce i-am dat lui “Fallout” 7/10 și lui “Nausicaä of the Valley of the Wind” 10/10?
Fiți atenți ce fază: în SUA, 87% din companiile cu venituri peste 100 de milioane de dolari sunt private! În timp ce firmele listate la bursa ocupa toată atenția și spațiul mass-media, companiile astea o ard pe șustache, fără să dea socoteala publicului sau să se streseze cu raportări trimestriale. Nu știu la ce v-ar folosi informația asta, dar mie mi s-a parut interesantă. Când îmi dau seama de ce, promit să revin 😂.
O prietena buna,
, lucreaza la un eseu despre “ustopie” si, evident, m-a facut curios. Ustopia este un termen inventat de autoarea Margaret Atwood pentru a descrie natura interconectată a utopiei și distopiei. Cum spune chiar ea: “Ustopia este un cuvânt pe care l-am inventat combinând utopia și distopia - societatea perfectă imaginată și opusul său - pentru că, în opinia mea, fiecare conține o versiune latentă a celeilalte." (mai multe aici). Ideea principala este ca utopia și distopia nu sunt mutual exclusive, ci mai degrabă există una în cealaltă. Orice viziune utopică conține elemente distopice, iar orice lume distopică are aspecte utopice. Iar conceptul de ustopie reprezintă cumva tocmai ideea asta că linia dintre utopie și distopie este estompată, ca cele două concepte sunt profund interconectate. Ce este o utopie pentru unii, este o distopie pentru alții. Poate ca cel mai bun exemplu il da chiar Atwood in romanul ei The Handmaid's Tale.Am incercat cu Alice, la o cafea, sa gasim si alte romane, filme si anime-uri care ilustreaza acest concept:
“Minunata lume noua” de Aldous Huxley, care a avut multe adaptari cinematografice, dar cea mai buna mi s-a parut in serialul TV din 2020
“Să nu mă părăseşti” de Kazuo Ishiguro si excelenta lui adaptare in filmul regizat de Mark Romanek in 2010
“Fahrenheit 451” de Ray Bradbury si adaptarea lui din 1966 in regia lui Truffaut (adaptarea mai recenta in regia lui Ramin Bahrani m-a dezamagit)
“Darul lui Jonas” de Lois Lowry, a carui adaptare cinematografica din 2014 nu mi s-a parut prea reusita
“Visează androizii oi electrice?” de Philip K. Dick si excelenta adaptare cinematografica “Blade Runner” din 1982, unde replicantii sunt cei care traiesc partea distopica a utopiei
“The Matrix” din 1999, unde lumea utopica este cea virtuala si cea distopica cea reala
“Minority Report” de Philip K. Dick si adaptarea lui din 2002 in care a inceput Tom Cruise legendarele lui minute de alergat cu parul in vant
“Equilibrium” din 2002, filmul in care l-am descoperit eu pe Christian Bale si care mi s-a parut o pastisa (ca nu stiu cum sa traduc “retake”) mai bataioasa a romanului lui Bradbury
“Gattaca” din 1997, care mi s-a parut o copie trunchiată (zau ca nu stiu cum sa ii zic) a romanului lui Huxley
“Psycho-Pass” serialul anime din anii 2012-2019
“Ergo Proxy” serialul anime din 2006
“Serial Experiments Lain” serialul anime din 1998
…iar asta este invitatia de a ne da si voi sugestii (pai ce doar noi sa ne chinuim creierii) :)
160.000 de companii si peste 1.000.000 de utilizatori globali! Or stii ei ceva de vreme ce folosesc in numar atat de mare platforma asta de sales. “Apollo.io is a B2B sales intelligence and engagement platform that empowers businesses to connect with their target audience effectively. It provides sales teams with easy access to contact data for over 220 million contacts and tools to engage with these contacts in one single platform. The platform offers features such as Contact & Account Search, Sales Engagement, Deal Management, and Workflows, which help sales professionals find the most accurate contact information, automate the outreach process, manage their pipeline, and save time with winning, out-of-the-box sales plays.”
Cat de simplu a devenit drop-shipping-ul in ziua de azi! Nu te mai chinui cu chinezii de pe AliBaba sa gasesti ceva care nu exista pe Amazon, ci iti faci singur designul produsului, al ambalajului si pe urma pui comanda la cele 1300+ de fabrici. Nu l-am testat, dar daca o face cineva, sa ne zica si noua cum a mers.
“Fallout” (7/10) sau distopie postapocaliptica, cu actiune si un pic de gore, o ecranizare a unui joc video mai buna decat ce au facut cu Halo. Dar Mihai, expertul meu in video games, imi spune ca tot jocurile sunt mai bune, mai imersive, mai fun (se joaca acum Fallout New Vegas). Ce m-a deranjat pe mine este lipsa de credibilitate si de coerenta logica a unor mici detalii, pe care o gasesti adesea in jocuri, dar care atunci cand le vad intr-un film nu ma mai transporta in universul creat ci ma face sa il percep ca pe un "cartoon". De exemplu Ghoul are tot timpul gloante in cartusiera in timp ce restul oamenilor din pustiu trag cu dinti si bucati de papusi. Si nimeni nu ii fura gloantele, cand poate. Sau Ghoul isi coase un deget al lui Lucy cu ata si sfoara si intr-un minut degetul este functional. Despre capul lui Wilzig care nu putrezeste, nu miroase, nu se impute nici nu mai zic...
In fine, sunt multe detalii de genul asta pe care intr-un joc sau un desen animat conventia culturala le face neimportante, dar intr-un film sau o carte, prejudiciaza experienta unui cititor atent. Fac povestea incredibila si ca urmare nu te mai "fura". Daca citesti un roman bun sau te uiti cu atentie la un anime Ghibli sau un film de arta, o sa intelegi cum se simte o opera de arta in care si cel mai mic detaliu are rolul sau, unde nimic nu este intamplator sau "cazut din cer" (aka deus ex machina).
Rezumand, mie mi se pare ca serialul este un reminder misto pentru un video gamer care iubeste seria asta de jocuri, este acceptabil pentru un popcorn-movie-consumer, dar mediocru pentru un cinefil.
The Gentlemen (8/10) sau actiune, afaceri, droguri, violenta si umorul inconfundabil al lui Guy Ritchie. Umorul salveaza serialul ca, in rest, nimic memorabil.