Atenție distributivă, pentru utilizatori, pentru artă
și o serie de soluții potențiale
Avocado Smash! — reflexe și distracție
Zau ca nu mai tin minte cand si de ce l-am cumparat, dar azi i-am pus gand rau lui "Avocado Smash!"🥑...
Daca tot trage Mihai de mine sa mergem de la 09:00 la Coftale Coffee Shop sa ne jucam Fluxx, o sa il pun sa se joace si ceva ce imi place mie! 😂
A marait el un pic cand l-am scos din buzunar, dar i-am promis ca se invata intr-un minut si ca ne vom distra (la Fluxx ne luptam din greu, nu e loc de ras) asa ca a acceptat sa il jucam dupa ce ma bate la Fluxx (si da, m-a batut 😭).
Cutia e mai mare decat ar fi avut jocul nevoie nevoie (deh, sa atraga atentia pe raft), iar inauntru gasesti un pachetel mititel de carti, numai bune sa le tii intr-o mana de copil, si un regulament la fel de mic.
Citindu-l ne-am prins repede ca este un joc de atentie distributiva si reflexe rapide, in care singura conditie de varsta este sa recunosti numerele de la 1 la 15.
E ca "Taco, Cat, Goat, Cheese, Pizza", si-a dat seama imediat Mihai.
Am impartit tot pachetul de carti in mod egal intre noi doi, fiecare tinandu-si in fata pachetul cu fata in jos.
Jocul era practic sa luam pe rand cate o carte din pachetul nostru, sa o intoarcem cu fata in sus, sa o punem in teanc in mijlocul mesei, si sa zicem pe rand "1 avocado, 2 avocado etc."
Amuzamentul (si durerea) apare cand numarul pe care l-ai spus coincide cu numarul de pe cartea de joc, moment in care fiecare plesneste cat mai rapid cu o mana teancul de carti din mijloc (de aici vine si numele jocului), iar cel care a dormit pe el si a pus ultimul mana, ia toate cartile.
Ati ghicit, e unul din jocurile in care vrei sa scapi de carti, nu sa le aduni.
A, dar nu este atat de simplu, mai sunt cateva situatii in care trebuie sa faci "smash".
Si ca sa nu devina un reflex, mai sunt in pachet 2 carti speciale, iar atunci cand apar trebuie sa strigi cat poti de tare "guacamole" si sa NU plesnesti pachetul (ca altfel le iei).
Asa ca jumatate de ora ne-am tot plesnit, am tipat, am numarat, am mormait blesteme in minte, am testat tot felul de scheme ca sa il ametim pe adversar si sa nu fie atent, dar, cel mai important, am ras copios.
Ok, il mai jucam si data viitoare ca a fost rapid si distractiv, a concluzionat Mihai la final.
Asadar "Avocado Smash!" este un party card game pe care il recomand, portabil, usor de invatat, rapid de jucat, pe care il poti scoate pe masa cu oricine, nepot sau bunic, gamer inrait sau neofit inocent.
Banuiesc ca o sa ma intrebati care imi place mai mult, asta sau "Taco, etc".
Hm, ca pret sunt cam la fel de ieftine, amandoua imi plac, dar parca pe "Avocado Smash!" l-as juca mai des cu non-gamers si copii, pentru ca evita memorarea incantatiei "Taco, etc." si fiindca nu trebuie sa te bati in piept ca o gorila, sau sa lovesti in masa ca o marmota, sau sa bati din palme deasupra capului ca un narval (cele 3 carti speciale din "Taco, etc.")
Cu ambele jocuri aveti grija sa va dati jos inelele inainte de a va juca, sa nu loviti palmele care au ajuns inaintea voastra cu ura si sa nu va infigeti unghiile in adversari.
Acum ma mai gandesc doar daca la "Avocado Smash!" nu ar fi mai bine sa renunt la cutia in forma de avocado si il pun intr-un saculet mic ca sa fie si mai usor de carat.
Spor la joaca! 🥰
P.S. Din noiembrie anul trecut, cand a murit mama, nu am putut sa mai scriu recenzii de jocuri. Azi am vazut ca am ajuns la 99 de board games noi, jucate si nerecenzate, asa ca mi-am zis ca nu vreau sa il fac pe asta al 100-lea in lista si uite asa am reinceput sa postez. 😇
BoardGameGeek Info:
1. Avocado Smash! (2018; 8/10) - 6+(5+), 2-99 players, 10 min., complexity 1,00/5; https://boardgamegeek.com/boardgame/261831/avocado-smash - a fast-paced card game where the aim is to be the first player to get rid of all of your cards. As you switch and smash your way through the game, you will test your reflexes and exercise your powers of observation. It’s a versatile game that can accommodate a large number of players, making it great for parties or family gatherings. This game is an implementation of the traditional snap and drinking game "Irish Snap”. (Best Review:
Best How To Play:
Dacă vreți să îl cumpărați, căutați-l mai întâi pe www.howtoplay.ro (cel mai complet comparator de prețuri pentru board games) și vedeți unde îl găsiți la cel mai bun preț. Țineți cont că principalele magazine online (regatuljocurilor, pionul, jocozaur, lexshop, etc.) au și discounturi de volum.
Articole, evenimente si resurse utile acum:
Cica Adam (care Adam? ala din Wales!) s-a gandit sa isi foloseasca pasiunea pentru board games la munca. Ca sa si faca bani cu hobby-ul nu doar sa cheltuie.
Ceea ce imi aduce aminte de un banc vechi, cu unul care se lauda ca si-ar fi putut lua un iaht cu banii pe care i-a bagat in pariuri si o sapca de capitan cu banii pe care i-a scos din pariuri. In fine, digresez. Deci, cum Adam al nostru preda stomatologie, ce idee i-a venit lui? Ia sa fac eu un joculet inspirat de Timeline (ala din 2010), dar cu subiectele pe care le predau eu la curs. Poate ii mai trezesc pe adormitii astia de la curs, si-a zis el. Si s-a apucat omul de treaba, a descarcat poze de pe net, a gasit si un template de card game, si-a pus pe hartie propriul continut, in fine, ca orice creator adevarat, in 10 ani a terminat jocul.
L-a tiparit, l-a testat, era marfa, dar ii lipsea ceva... Ati ghicit, nu avea cutie! Asa ca se apuca sa comande la unii de pe net sa ii faca o cutie. Acum Adam fiind reviewer si expert in board games, evident ca nu a cerut niciun ajutor de la cineva cu experienta in asa ceva. A luat rigla si s-a pus pe masurat. Cu sleeve si fara sleeve, pe lungime, pe latime, pe inaltime, gata, a dat comanda online. Doua cutii, una mai mica si una mai mare, ca sa faca si un A/B testing. La un moment dat il suna aia de la tipografie: Adam, boss, nu incap cartile in cutie! Dar Adam, plin de incredere in propriile abilitati le-a zis: Mosh, las ca merge, nu stiti voi ce sa bagati cartile de joc in cutie! (evident in engleza si cu accent galez). Trimite furnizorul cutiile, incepe Adam sa isi bage cartile in ele, nimic. Avem o problema, bro! si-a zis Adam sie insusi. Si din acest punct al povestii vor disparea asemanarile cu “ai nostri, intelepti ca brazii”. Adam isi recunoaste greseala, ii suna pe aia de la Launch Tabletop, il lumineaza oamenii cu ce a gresit, face Adam o cutie noua, de data asta perfecta. Si, Adam, intelept, le zice noilor lui prieteni: Yoo, lads, nu ar fi bine daca ar face cineva un video cu ce am patit, ca sa nu o mai pateasca si altii? Si aia, bucurosi, exclama cu toti in cor: Oh, but of course! But who, who? Si, Adam, pragmatic, le zice: Guyz, las ca il fac eu si va costa doar o miime din cate economii va aduce, ca sa nu mai zic de clientii noi! Si uite asa a aparut acest excelent video care ne invata lucrurie foarte utile despre cum sa iti proiectezi propria cutie de board game. Morala: Daca ai o idee, fa naibii ceva cu ea! Daca iese bine, te vei bucura! Daca iese prost vei face un video misto care va ajuta multa lume!
PS. Aceasta poveste este doar ce imi imaginez eu ca s-a intamplat. Daca vreti sa aflati adevarul adevarat, traduceti-o in engleza, trimiteti-o lui Adam, si spuneti-ne si noua ce-o zis.
Un articol lung care merită citit fiindcă este bine scris, foarte actual, dar mai ales fiindcă abordează un subiect care ne “arde” pe toți, nu doar pe studenți sau pe copii: “Omul incapabil să se exprime e captiv într-o temniță interioară în care spaimele și dorințele se amplifică și reverberează infinit. Ecranele îi dau iluzia posibilității de-a-și obiectiva imaginația în imagini, însă – cel mai adesea – ele se dovedesc a fi doar oglinzi (și, de multe ori oglinzi deformante) care fagocitează interioritatea, golind-o de rămășițele ei de sens și, în același timp, o umplu cu reziduurile unei publicități care celebrează transformarea întregii realități în marfă. Studenții înșiși o spun: sunt dependenți de ecrane – pe care, după propria lor mărturisire, petrec în jur de 6 – 7 ore pe zi și, în egală măsură, această surfare printre reels-uri îi obosește și-i face nefericiți.”
Un articol foarte interesant despre cum poti folosi "game-based learning" in aproape orice, chiar si in utilizarea platformei LinkedIn (adica un subiect foarte plictisitor in general).
Despre un alt fel de a preda decat cel traditional cu profesorul care (pretinde ca) le stie pe toate si elevul memoreaza obedient ce ii spune profesorul. “At the other extreme of the continuum, there is what I like to think of as ‘content-free’ learning. The learner will be given access to resources or process, but these may be generic, and have no relationship to the knowledge, skill or attitude that the learner is accessing. In this case, the learning is entirely constructed from the interaction of the individual or group with the activities and reflection which these resources facilitate.”
Antreprenorul și investitorul Paul Graham, supranumit the hacker philosopher, despre greșeala frecventă făcută de cei care au o idee de startup: „Greșeala ta va fi că nu vei acorda suficientă atenție utilizatorilor tăi. Vei inventa o idee în capul tău, pe care o vei numi viziunea ta, și vei petrece mult timp gândindu-te la aceasta. Într-o cafenea. De unul singur. Și vei construi ceva elaborat fără să mergi și să vorbești cu utilizatorii, pentru că asta înseamnă să faci vânzări, ceea ce este o pacoste, iar aceștia ar putea spune nu. Nu vei livra suficient de repede pentru că ți-e jenă să livrezi ceva neterminat și nu vrei să te confrunți cu feedback-ul probabil pe care îl vei primi în urma livrării. Te vei retrage din contactul cu lumea reală, din contactul cu utilizatorii tăi potențiali. Aceasta este greșeala pe care o vei face." (extras din video, minutul 01:03)
“Middle age brings with it a host of transitions and challenges: empty-nesting, menopause, loss of parents, unexpected health issues, and changes in careers and relationships. There’s no roadmap.
1. What will I regret not having done or learned 10 years from now?
2. How do I tap into my purpose?
3. What mastery or gift have I developed that I can offer to the world?
4. What do I want my days to look like?
5. What trade-offs am I willing to make — or no longer willing to make?
6. What’s getting better about my life?”
Cultura umană este în pragul de a deveni (irevocabil) dependentă de satisfacția instantă (instant gratification) și distragere (distraction), ca urmare a ultimului trend în social media (TikTok-izare). Foarte interesantă și realistă mi s-a părut și analogia cu lanțul trofic în care arta (art) e mâncată de divertisment (entertainment), acesta e mâncat de distragere (distraction), care este mancat de adicție (addiction). Articolul argumentează foarte convingător de ce ar trebui să ne uităm la TikTok că la un fel de “opiu digital”, care ne droghează constant cu mici doze de dopamină, lăsându-ne mereu cu poftă de mai mult. Acest "complex industrial al dopaminei" erodează constant orice formă de cultură, artă și divertisment, făcându-te să îți dorești doar senzații rapide, în loc de profunzime, sens și realitate. Deci, nu e cea mai veselă lectură, dar dacă simți că lumea e un pic cam prea dornică de atenție în ultima vreme, articolul ăsta al lui Ted Gioia s-ar putea să-ți explice ce se întâmplă cu lumea.
Despre cultura dopaminei, adictia de scrolling, impactul lor in lumea actuala si 5 moduri de a relua inapoi controlul asupra vietii noastre: "(5) Only connect. I stole that line from novelist E.M. Forster—and he wasn’t talking about connecting to WiFi. He wants us to connect with others. Forster thought this was so important that he put it on the title page of his best book. This kind of connecting brings us outside of the narcissism and intense isolation of digital life. And if connecting was a valuable life strategy when Forster wrote his book back in 1910, consider how much more necessary it is today."
Un video excelent de 4 minute care sintetizeaza intr-un mod amuzant cele 3 mari curente privind interpretarea artei.
Daca mai aveati indoieli asupra puterii hipnotice si persuasive pe care o au povestile (functional storytelling) asupra noastra, acest video TEDx o sa le spulbere definitiv.
Sarah Pinborough - “Insomnia" (8/10) este un thriller psihologic captivant despre Emma, o avocată în vârful carierei, cu doi copii frumoși, un soț casnic și o carieră minunată, care brusc, în timp ce se apropie de a 40-a aniversare, începe să se lupte cu o insomnie inexplicabilă. Care a apărut exact la ora la care mama ei, internată într-un spital de nebuni de 30 de ani, se lovește cu capul de oglindă până leșină și ajunge la spital. Mi se pare că ilustrează excelent gandirea paranoică amestecată cu o nesățioasă dorință de răzbunare, dar și modul în care nesomnul te poate face să te îndoiești de tot ceea ce credeai că știi. Finalul mi s-a părut un pic dezamăgitor, dar până acolo am dat pe nerăsuflate foile una după alta, înspăimântat dar curios să aflu ce se mai întâmplă.
David G. Myers - “De unde știm de capul nostru? Curiozități și ciudățenii ale minții umane” (8/10), editura Magga Books. O colectie de mici articole ale unuia dintre cei mai reputabili autori de manuale de psihologie din SUA, in care te familiarizezi rapid cu tot felul de bias-uri care iti controleaza deciziile si actiunile fara ca tu sa fii constient de existenta lor, ba chiar jurandu-te post-factum ca tu ai vrut sa faci acel lucru din motive perfect rationale. Imi place ca este scrisa in capitole scurte (ca niste articole de blog), cu un limbaj accesibil si multe trimiteri la cercetarile care sustin diferitele informatii din carte. Singurul lucru care mi-a displacut este traducerea facuta de un filolog si nu de un psiholog care m-am facut la un moment dat sa renunt sa tot incerc sa deslusesc ce inseamna o anumita traducere a unui termen tehnic englezesc (mai ales ca uneori diferea de la pagina la pagina) si sa imi cumpar cartea in engleza. “Like a flashlight beam, our mind’s selective attention focuses at any moment on but a small slice of our experience. It’s a phenomenon most drivers underestimate when distracted by phone texting or conversation. And unlike the modest implicit egotism phenomenon, the riveting of our single-minded attention is huge. Magicians are masters at attention manipulating—thus leaving unnoticed their hand slipping into the pocket while our attention is misdirected elsewhere. As the mind-messing magician Teller has said, “Every time you perform a magic trick, you’re engaging in experimental psychology.” Understanding the phenomenon does not confer immunity to it. One Swedish psychologist, after being surprised by a woman exposing herself on a Stockholm street, later realized he had been outwitted by pickpocketing thieves, who understood the focusing power of his selective attention.”
"Dune: Part Two" (9/10)
Rareori partea a doua a unei serii de filme este mai buna decat prima parte. Asta este unul din aceste putine cazuri. De vazut neaparat la cinema.